Caută
Close this search box.

Iepurașul Joben și Anul Nou

Toți așteptau Noul An și nu mai pridideau cu pregătirile făcute pe ultima sută de metri: șoricioaica Mimi gătea bucate alese, pentru că avea invitați, viezurele Puricel își făcea curat în vizuină

Autor – Eugenia Glăvan

„În pădurea de peste deal, era mare agitație!
Toți așteptau Noul An și nu mai pridideau cu pregătirile făcute pe ultima sută de metri: șoricioaica Mimi gătea bucate alese, pentru că avea invitați, viezurele Puricel își făcea curat în vizuină ca sa nu îl prindă Noul An pe picior greșit, iar vulpița Guleraș Alb încerca să își găsească o toaletă originala pentru marea trecere dintre ani.
Una peste alta, toți erau cuprinși de vervă și emoție!
Numai iepurașul Joben era necăjit … Stătea la fereastră căsuței lui și privea trist apusul de soare.
Prietenul lui cel mai bun, aricelul Picătură, observase că ceva nu este în regulă cu iepurașul nostru.
Veni lângă el și rămase acolo, privind și el apusul, fără să scoată un cuvânt.
Important era ca Joben să știe că nu era singur! Dacă voia să i se destăinuie, el, Picătură, era acolo!
La un moment dat, Joben oftă și spuse:
– Ce apus frumos de soare! Este ultimul din anul acesta!
Cu toții se bucură că anul acesta va trece, însă eu nu mă bucur…
Cine știe ce mă va aștepta în următorul? Anul acesta a fost un an tare bun pentru mine! Mi-am facut prieteni pe care i-am avut lângă mine, am reușit să îmi repar acoperișul căsuței, am învățat cum să cultiv morcovi. Totul a fost minunat! Nu vreau să se termine!
Picătură îl cuprinse pe după umeri pe Joben și grăi cu blândețe:
– Joben, nu fi trist! Îți faci griji pentru lucruri pe care nimeni nu le poate controla! Bucură-te de prezent, de ceea ce ai și privește cu speranța spre viitor! Nu avem de unde să știm cum va fi Noul An, dar știm cum suntem noi, ceea ce vrem, ceea ce visăm, cum gândim și care sunt faptele noastre!
Viitorul este clădit, în cea mai mare parte, de către noi! Noi suntem artiștii! Îl schițăm, în culorile pe care ni le dorim și îi dăm viață, prin visurile, năzuințele și acțiunile noastre!
Joben își întoarse privirea spre Picătură. Ochii lui înotau în lacrimi. Era recunoscător pentru tot ceea ce avea și pentru prietenul lui minunat!
– Picătură, crezi ca Noul An va fi un an bun pentru mine?
– Bun??? Va fi un an minunat, așa, ca tine! Ultima noapte din an, dragă Joben, e doar o noapte! După ea urmează toate celelalte zile și nopți din viețile noastre care vor fi frumoase și pline de lucruri bune!
-Ai dreptate, Picătură! Cu prieteni buni alături, nimic rău nu se poate întâmpla! Trebuie doar să avem încredere și să facem, la rândul nostru, doar bine celor din jur! Să fim corecți, generoși și cinstiți! Știu ce înseamnă ca cei de lângă tine să te ajute și să te susțină necondiționat! E un lucru atât de rar, care trebuie prețuit! Dacă nu îl prețuiești, îl poți pierde!
Mi-ai fost mereu ca un frate, iar mama ta, aricica Trăncănici, m-a îngrijit și m-a iubit ca și când aș fi fost puiul ei! Nu voi uita niciodată binele făcut și dragostea voastră!
Cei doi prieteni se îmbrățișară emoționați.
Prietenia lor era cel mai de preț lucru din lume, iar ei știau și simțeau asta, cu toată ființa lor.
Soarele se dusese la culcare între dealuri, să se odihnească pentru prima zi a Noului An, când avea sa strălucească mai tare ca niciodată!
Noul An se apropia pe nesimțite, lăsând loc posibilităților infinite.
Avea să fie de poveste!”

Distribuie

Noutăți

Campanii

Abonează-te La
Newsletter-ul Nostru

Pentru a vă oferi cea mai bună experiență posibilă pe acest site, folosim cookies. Consultati aici politica noastră cookies.

Abonează-te La
Newsletter-ul Nostru